Back To Top

foto1 foto2 foto3 foto4 foto5
Şcoala trebuie să te înveţe a fi propriul tău dascăl, cel mai bun şi cel mai aspru. – Nicolae Iorga
"Educatia este cea mai puternica arma pe care o poti folosi pentru a schimba lumea" - Nelson Mandela
"Educatia este tot ce ramane dupa ce ai invatat in scoala" - Albert Einstein
"Nu invatam pentru scoala, ci pentru viata" - Seneca
"Educatia este miscarea din intuneric spre lumina" - Allan Bloom

Scurt Istoric

dj Primele forme de organizare a învăţământului la Putna sunt legate de acţiuni ale Bisericii Ortodoxe Române, centru de iradiere a culturii sub diferitele ei forme de manifestare, ca o necesitate, în primul rând, pentru asigurarea instrucţiei în vederea folosirii textelor sfinte şi, în al doilea rând, pentru transmiterea mesajelor şi valorilor culturale şi estetice.

Telephone: +40230 414 153

e-mail: sg_stefan_cel_mare_putna@isj.sv.edu.ro

Get Adobe Flash player

 Scurt Istoric

Primele forme de organizare a învăţământului la Putna sunt legate de acţiuni ale Bisericii Ortodoxe Române, centru de iradiere a culturii sub diferitele ei forme de manifestare, ca o necesitate, în primul rând, pentru asigurarea instrucţiei în vederea folosirii textelor sfinte şi, în al doilea rând, pentru transmiterea mesajelor şi valorilor culturale şi estetice.
     La Mănăstirea Putna funcţiona, încă de la începutul existenţei sale, o şcoală duhovnicească, care a devenit o şcoală superioară de teologie pentru pregătirea clerului din Moldova şi o academie duhovnicească după modelul celei de la Kiev.  Data înfiinţării celei din urmă fluctuează, însă aceasta funcţiona în paralel cu vechea şcoală duhovnicească, predându-se: ceaslovul, psaltirea, octoihul, catehismul moldoveneşte şi ruseşte, alcătuirea scrisorilor moldoveneşti, psaltirea după metoda grecească, gramatica, geografia, retorica, istoria bisericii,  metode de predare fiind, atât memorarea, cât şi logica.  Între 1470 şi 1585 au fost dascăli la Putna: Eustatie Protopsaltul, Antonie  Protopsaltul, ritorul Lucaci şi alţii, şcoala începând o nouă perioadă o dată cu reforma iniţiată de Grigore Ghica în 1747.
    Un document al lui Theodor Calimachi din 15/25 iunie 1759 sublinia necesitatea înfiinţării unei şcoli în condiţiile în care existau dificultăţi pentru copii comunităţii de a ajunge la alte şcoli aflate la mare distanţă. În acest context, documentul poate fi considerat momentul de înfiinţare a postului de învăţător al şcolii elementare din Putna, care în acel moment funcţiona pe lângă mănăstire.
    În momentul anexării Bucovinei la Imperiul Habsburgic, în localitatea Putna exista o şcoală elementară cu caracter confesional.  Arhimandritul Vartolomeu Măzăreanu a construit la 1 ianuarie 1779 în preajma „vechii mănăstiri”(în preajma bisericii de lemn de la Putna) o „şcoală mare şi o şcoală mică, tot sub un acopărământ”.  În anul 1813 se hotărăşte de către Cancelaria Aulică şi Comisia Aulică a Studiilor înfiinţarea a 17 şcoli elementare în Bucovina, între care una şi în Putna.  În anul 1858, şcoala mănăstirească devine şcoală poporală, care, în continuare, era susţinută financiar  de călugării de la mănăstirea Putna.
     Clădirea şcolii se afla într-o casă a mănăstirii, în anul 1859 fiind recenzaţi 159 de copii de vârstă şcolară, ca dascăl funcţionând monahul Domiţian Iacubovici. Din 1/13 septembrie 1861 postul de învăţător  fost ocupat de monahul Mleşniţă.
     În anul 1871 erau 30 de copii înscrişi, din care numai 13 frecventau. În această situaţie s-a considerat necesar cumpărarea unei case de la Grigore Puzdre pentru localul şcolii, dascăl fiind, încă din anul 1870, primul laic în persoana lui Vasile Cobilanschi. În perioadele în care, din diferite motive, postul de învăţător era liber, suplinirea era asigurată de monahul Galaction Mleşniţă.
     În anul 1893 erau înscrişi un număr de 117 copii. Şcoala era condusă de Dormidont Vlad, iar clădirea în care funcţiona nu era corespunzătoare pentru acest număr de copii.   Se impunea ca o necesitate construirea unui local nou, a cărui construcţie va începe în anul 1899. Ridicarea clădirii a fost susţinută de comună, construcţia fiind din cărămidă cu 4 săli de clasă şi locuinţă pentru director. La construcţia şcolii au participat şi mulţi localnici prin muncă, transportul materialelor, unelte şi bani. Localul şcolii a fost dat în funcţiune în 1901 cu 4 clase de elevi, în care erau înscrişi 329 de copii. Şcoala poseda o grădină de 32 de ari şi 05 m², fiind înzestrată cu toate facilităţile necesare.
     Noul cadru statal al României întregite a oferit posibilitatea punerii în valoare a tradiţiilor din sfera învăţământului din provinciile istorice. Şcoala a reprezentat un domeniu important al vieţii culturale care a contribuit la consolidarea statului român întregit, mai ales, prin măsurile luate de autorităţile româneşti pentru centralizarea diverselor forme şi tipuri de instituţii şcolare.
     În anul 1919, la şcoala Putna funcţiona o secţie română cu 299 elevi la care predau trei cadre didactice şi o secţie germană cu 195 elevi pregătiţi de patru învăţători. În adresa nr. 165/1920 de la Şcoala Putna se arăta că, alături de discipline de studiu ca: citire, calcul, religie, gimnastică, limba română, caligrafie, istorie, geografie, ştiinţele naturii, desen, cântarea, se preda şi lucrul manual, în cursuri speciale care durau până la ora 12, inclusiv sâmbăta, în două zile pe săptămână prelungindu-se până la ora 13.
       Dascălii au activat pe tărâm cultural în direcţia păstrării tradiţiilor şi pentru creşterea gradului de instrucţie a locuitorilor prin organizarea de şezători, serbări culturale, biblioteci populare.  Învăţătorii nu se limitau la ridicarea spirituală a satelor, ci erau adevăraţi susţinători ai procesului de integrare a Bucovinei în cadrul României întregite, venind în sprijinul administraţiei locale.   Corpul didactic a organizat cursurile de alfabetizare şi cele speciale, a susţinut conferinţe, s-a implicat în rezolvarea problemelor economice, sanitare, agricole ale comunităţii cu scopul creşterii gradului de civilizaţie şi îmbunătăţirea  vieţii locuitorilor satelor.
     Un alt aspect ce trebuie menţionat este activitatea culturală desfăşurată de dascăli. O intensă activitate culturală a depus învăţătorul Edwin Ernest, venit la şcoala Putna în anul 1922, care s-a implicat împreună cu directorul Ilarion Firescu  în mobilizarea tinerilor satului pentru desfăşurarea de programe artistice cu ocazia desfăşurării sebării organizate la Putna în anul 1926 de către societatea studenţească „Arboroasa”. Ilarion Firescu a organizat primul cor de elevi, iar învăţătoarele Lucreţia Pârnac şi Cornelia Firescu au avut preocupări pentru transmiterea artei populare şi a portului tradiţional, organizând expoziţii şcolare de artă populară O astfel de expoziţie, organizată în anul 1922 a fost vizitată de Eugenia Ioneţ. Cornelia Firescu era şi o colecţionară de mostre de cusături de pe cămăşi vechi pe care le transpunea în caiete cu modele. Învăţătoarea Olimpia Semrad a înfiinţat cercul gospodinelor cu care organiza şezători literare în timpul cărora se ţineau conferinţe cu caracter educativ. De asemenea, se implica în organizarea de programe artistice şi baluri cu scopul strângerii de fonduri pentru elevii cu probleme financiare
      Cu toate greutăţile provocate de desfăşurarea celui de al II-lea război mondial, învăţământul a continuat să funcţioneze. Totuşi, frecvenţa celor care urmau cursurile era destul de scăzută. În anul 1941, la sfârşitul anului şcolar, se preciza, în documentele oficiale, că au fost înscrişi 260 de copii, din care au frecventat 149 de elevi(76 băieţi şi 73 fete). La grădiniţă au fost 55 înscrişi şi doar 14 au frecventat, cursurile primare fiind absolvite de 9 copii, din care 4 băieţi.  Situaţia era mai gravă la grădiniţă, adresa nr. 8 din 3 ianuarie 1941 precizând că la instituţia menţionată nu funcţiona nici un cadru didactic deoarece frecvenţa era foarte scăzută în timpul iernii datorită condiţiilor climatice grele şi a răspândirii satului pe o mare întindere.
     Activitatea culturală se desfăşura în cadrul societăţii de literatură „Daniil Sihastrul”, în Cercul Gospodinelor Române, în cadrul Căminului Cultural şi a Crucii Roşii. În cursul anului şcolar 1942/1943 nu s-au desfăşurat cursuri pentru adulţi şi nu au avut loc conferinţe de popularizare, însă corpul didactic participa la opera de ajutor social.
    După ştergerea efectelor imediate ale celui de al II-lea război mondial şi  normalizarea vieţii cotidiene, şcoala a redevenit un important centru de interes pentru locuitorii satului. La 22 iunie 1949, la şcoala Putna erau înscrişi 271 elevi, din care 256 au frecventat, iar din cei din urmă un număr de 243 elevi au promovat, 10 au rămas repetenţi şi 18 elevi erau cu situaţia neclarificată, iar 89 elevi s-au înscris la examen. Procentul frecvenţei elevilor se ridica la 96,15% pentru învăţământul elementar şi 81,08% pentru gimnaziu. Învăţământul funcţiona dimineaţa. Starea clădirii era bună, însă lipsea mobilierul şi materialul didactic era insuficient, fără a se preciza starea  de uzură şi funcţionalitatea.  Spaţiul şcolar cuprindea 311,64 m.p., cu un volum total de 1164,87 m³, în care funcţionau şase clase pentru învăţământul primar şi trei clase pentru învăţământul gimnazial.
     Creşterea numărului de elevi, în special datorită prelungirii învăţământului obligatoriu la 10 ani, impunea ca o necesitate construirea unui nou local. Ca urmare se construieşte un nou corp de şcoală, pe baza proiectului de şcoală rurală din anul 1979, din zidărie portantă, grinzi prefabricate şi beton armat, acoperit cu plăci de azbociment, care a fost pus în funcţiune în 1982. Costul construcţiei s-a ridicat la 746.889 lei şi s-a realizat în timpul direcţiunii domnului profesor Aurel Cotos. În anul 1984 se realizează terenul de sport. Instituţia de învăţământ a primit numele „Ştefan cel Mare” la 11 noiembrie 1999, având personalitate juridică şi următoarele structuri: Şcoala Gimnazială Gura Putnei, Grădiniţa cu program normal Putna şi Grădiniţa cu program normal Gura Putnei.
     Şcoala Gimnazială Gura Putnei, integrată ca structură a şcolii  Putna începând din anul 1999, a fost construită în anul 1873, din cărămidă, ultima reparaţie generală fiind în anul 1966. La Gura Putnei există  o grădiniţă, cu două săli de clasă, în  suprafaţă de 84 m.p, construită în anul 1945.
     Şcoala a trecut prin diferite perioade istorice, fiind supusă schimbărilor politicii din domeniu în urma aşa ziselor „reforme”, de la reforma şcolară din 1948, când şcoala românească s-a aflat sub influenţa  modelului sovietic, la reforma de astăzi, când declarativ politica şcolară a devenit „prioritate naţională”. Astăzi, cu toate dificultăţile existente, şcoala şi corpul didactic au menirea de a pregăti cetăţeni luminaţi, activi, cu atitudini angajante, membri ai unei societăţi europene, fundamentată pe ideea recunoaşterii valorii, pe respectarea drepturilor persoanei, pe ideea toleranţei, a unicităţii în diversitate, a solidarităţii, a angajamentelor civile şi sociale.

Profesor Doctor Cotos Camelia

CONCURS OCUPARE POST SECRETAR

anunt angajare